Un anunț de tipul „vând magazin” e tentant: există spațiu, există mobilier, e marfă pe rafturi, sunt clienți care vin dimineața după pâine. Nu trebuie să aștepți luni de zile avize și amenajare și nu trebuie să construiești de la zero o bază de clienți fideli. Cine preia un magazin de cartier, o mică brutărie sau un magazin alimentar vede încasări din prima zi, dacă totul merge bine.
Capcana e că prețul unui magazin în funcțiune nu se plătește pentru mobilier și stoc, ci pentru profitul viitor — iar cât e acesta ți-o spune vânzătorul. Vânzătorul are interesul ca magazinul să pară mai bun decât este; cumpărătorul are interesul să observe la timp. Majoritatea preluărilor proaste nu eșuează din cauza unei fraude, ci pentru că cumpărătorul a crezut lunile bune și nu s-a uitat niciodată la cele proaste.
Articolul face parte din seria noastră despre deschiderea unui magazin, doar că din cealaltă direcție. Dacă ai porni de la zero, te-ar ajuta Cât costă să deschizi un magazin mic? și Plan de afaceri pentru deschiderea unui magazin: șablon, exemplu calculat și cifrele care îl scufundă; aici ne uităm la ce trebuie verificat la un magazin existent, cum calculezi un preț corect în unități neutre și ce faci în primele 90 de zile după preluare.
Preluare sau pornire de la zero?
Mulți preiau un magazin pentru că partea cea mai grea a pornirii de la zero — dovedirea locației și construirea clientelei — e deja făcută. La un magazin în funcțiune nu trebuie să estimezi câți clienți vor veni; poți să te uiți. În schimb plătești mai mult ca să pornești și moștenești tot ce e în neregulă cu magazinul: mobilier obosit, stoc care se vinde greu, obiceiuri vechi și uneori și o reputație proastă.
| Aspect | Preluarea unui magazin în funcțiune | Deschiderea unui magazin nou |
|---|---|---|
| Încasări în prima lună | Da, de la clienții existenți | O perioadă de pornire, de regulă cu luni de pierderi |
| Cât de dovedită e locația | Se poate verifica din cifre | Se poate doar estima prin observație |
| Bani necesari pentru pornire | Prețul de cumpărare + stoc + rezervă | Amenajare + mobilier + stoc + pierderile din perioada de pornire |
| Timp până la deschidere | Săptămâni, inclusiv predarea | Adesea luni: spațiu, avize, amenajare |
| Ce moștenești | Mobilier, stoc, contracte, obiceiuri — și pe cele proaste | Nimic, tu hotărăști totul |
| Riscul principal | Plătești prea mult pentru vânzări care nu există | Locația nu aduce numărul de clienți planificat |
Preluarea nu e întotdeauna o idee bună. Există situații în care e mai ieftin și mai curat să pornești de la zero sau pur și simplu să treci la altă ofertă.
- Dacă vânzările magazinului scad de ani de zile și nu poți spune de ce — un proprietar nou singur nu va aduce clienții înapoi.
- Dacă contractul de închiriere e pe cale să expire, iar proprietarul spațiului nu promite în scris prelungirea — atunci cumperi un loc care nu e al tău.
- Dacă în apropiere s-a deschis recent un discounter sau un lanț și tocmai de aceea vinde vânzătorul.
- Dacă cea mai mare parte a prețului e pentru mobilier, dar mobilierul e vechi și va trebui înlocuit în câțiva ani.
- Dacă vânzătorul nu predă niciun document și doar povestește — atunci nu ai ce verifica și nici pentru ce plăti.
Ce cumperi de fapt?
Preluarea unui magazin se poate face practic în două feluri. Unul e să cumperi firma care administrează magazinul — acțiunile sau părțile sociale — și odată cu ea tot ce deține firma: contractele, drepturile, dar și datoriile și obligațiile. Celălalt e să cumperi doar activele: mobilierul, stocul, eventual numele și clientela, și să continui magazinul în cadrul propriei firme.
- Cumpărarea părților sociale e adesea mai simplă, pentru că contractele și autorizațiile pot rămâne la firmă — dar o primești împreună cu trecutul firmei, inclusiv cu datoriile pe care nu le vezi.
- Când cumperi activele, pornești cu tabla curată, dar contractul de închiriere, relațiile cu furnizorii și autorizațiile trebuie de regulă semnate din nou sau transferate.
- Care variantă e mai avantajoasă depinde de impozite, de contractul de închiriere, de situația angajaților și de trecutul firmei — asta ți-o spune specialistul, nu anunțul.
- Oricare drum l-ai alege, notează exact ce intră în vânzare: ce mobilier, ce stoc, ce nume, număr de telefon și pagină de social media și ce rămâne la vânzător.
Verificarea cifrelor de vânzări
Vânzătorul îți dă de obicei un singur număr: „atâta e cifra de afaceri lunară, atâta rămâne”. Acel număr e punctul de pornire al negocierii, nu dovada. Dovada vine din documente și merită să notezi încă de la prima discuție serioasă ce vei cere. Cine predă totul cu plăcere probabil nu are nimic de ascuns; cine tot amână are și el motivele lui.
| Ce să ceri | Ce arată | La ce să fii atent |
|---|---|---|
| Evidențele casei lună de lună, pentru cel puțin 12, de preferat 24 de luni | Cifra de afaceri reală, sezonalitatea și tendința | Totalul anual contează mai puțin decât dacă lunile urcă sau coboară |
| Facturile furnizorilor pentru aceeași perioadă | Câtă marfă a cumpărat magazinul — asta trebuie să fie în concordanță cu vânzările | Dacă achizițiile sugerează că a putut vinde mai puțin decât susține, ceva nu se leagă |
| Contractul de închiriere, cu toate actele adiționale | Chiria, durata rămasă, majorările și dacă poate fi transferat | Condițiile de reziliere, acordul proprietarului pentru transfer |
| Facturile de utilități: energie, apă, gunoi | Costul fix lunar real și cât consumă frigiderele vechi | Cere și facturile din lunile de vară, nu doar pe cele mai ieftine |
| Statele de plată și contractele de muncă | Cine lucrează acolo, pentru cât, în ce condiții | Munca proprie a proprietarului nu apare printre salarii — trebuie s-o înlocuiești |
| Situațiile contabile din ultimii ani | Rezultatul așa cum apare în contabilitate | Compară-le cu evidențele casei: cele două surse ar trebui să se potrivească în mare |
Cea mai importantă verificare e compararea achizițiilor cu vânzările. Dacă magazinul a cumpărat într-un an marfă de 100 de unități, iar marja medie, date fiind sortimentele, e de aproximativ 25%, atunci din asta puteau ieși vânzări de aproximativ 130 de unități, nu de 200. Dacă vânzătorul susține mult mai mult, există două explicații: fie o parte din achiziții nu apare în documente, fie vânzările nu există. Niciuna nu e o veste bună pentru cumpărător.
O replică frecventă la negocierile de vânzare e că „cifra de afaceri e de fapt mai mare, doar că nu trece toată prin casă”. Nu plăti pentru asta. Pe de o parte, nu o poți verifica; pe de altă parte, dacă e adevărat, vânzătorul încearcă să-ți vândă propria neregulă — iar tu nu vei conduce magazinul așa. Calculează prețul din vânzările care apar în casă și în contabilitate.
Zile de probă în spatele tejghelei
Documentele arată trecutul, tejgheaua arată prezentul. Întreabă-l pe vânzător dacă poți petrece câteva zile în spatele tejghelei — ca ajutor, ca stagiar, cum îi convine. Într-o săptămână afli mai multe despre magazin decât din orice situație: câți oameni vin, ce iau, când e aglomerat și când stă magazinul gol.
- Fii acolo cel puțin trei zile diferite, printre care o zi lucrătoare și o zi de weekend, iar dacă se poate, una la început de lună și una la sfârșit.
- Numără clienții oră de oră pe o foaie simplă cu liniuțe și notează aproximativ cât a cheltuit fiecare. Împarte cifra de afaceri zilnică declarată de vânzător la numărul de clienți și vezi dacă bonul mediu care iese e realist.
- Urmărește cine sunt clienții: clienți fideli pe care vânzătorul îi știe pe nume sau trecători? O parte dintre primii sunt fideli vânzătorului, nu magazinului.
- Uită-te în spatele frigiderelor, în colțurile depozitului și sub rafturi: câtă marfă prăfuită, expirată, stătută e acolo?
- Întreabă angajații ce merge și ce nu — ei sunt adesea cei mai sinceri în privința motivului pentru care proprietarul vinde magazinul.
Stoc și mobilier: cât valorează cu adevărat?
Vânzătorul evaluează de obicei stocul și mobilierul la cât a plătit pe ele sau la cât le-ar vinde. Pe tine te interesează cât valorează în magazin, în mâinile tale. La stoc asta înseamnă prețul de achiziție, dar doar al mărfii vandabile; la mobilier, cât timp va mai funcționa și cât te va costa până atunci.
- Numără stocul împreună cu vânzătorul în ziua predării și evaluează-l la prețul de achiziție, nu la prețul de vânzare. Valoarea estimată a stocului din contract poate fi doar orientativă — suma finală trebuie să rezulte din inventarul comun.
- Lasă în afara numărătorii marfa expirată, deteriorată și cea care expiră curând sau accept-o doar la o fracțiune din preț.
- Nu plăti preț întreg pentru stocul care se vinde greu — marfa care nu s-a mișcat de luni de zile. Ce nu s-a vândut la vânzător nu se va vinde nici la tine.
- Frigiderele și congelatoarele vechi consumă mai multă energie, se strică mai des, iar înlocuirea lor e o cheltuială mare. Întreabă cât de vechi sunt și când au fost revizuite ultima dată și uită-te la lunile de vară pe facturile de utilități.
- Verifică și starea casei, a cântarelor, a rafturilor și a iluminatului. Ce trebuie înlocuit în câțiva ani, scade costul din valoarea mobilierului.
- Lămurește ce e proprietatea vânzătorului și ce e închiriat sau pus la dispoziție de un furnizor — frigiderul de băuturi sau espressorul adesea nu aparțin magazinului.
Contractul de închiriere, furnizorii, angajații și clienții fideli
O mare parte din valoarea unui magazin nu stă pe rafturi, ci în relații: contractul de închiriere al spațiului, condițiile construite cu furnizorii, angajații instruiți și clienții obișnuiți să vină aici. Niciuna dintre acestea nu trece automat la tine — la fiecare trebuie să verifici separat ce va rămâne.
- Contractul de închiriere: cât mai are până expiră, dacă poate fi transferat pe tine, dacă e nevoie de acordul proprietarului spațiului și cât va crește chiria. Vorbește cu proprietarul înainte să semnezi și cere în scris lucrurile esențiale.
- Furnizorii: termenele de plată avantajoase sau reducerile vânzătorului pot fi personale. Întreabă-i pe principalii furnizori în ce condiții ar lucra cu tine, pentru că în primele luni s-ar putea foarte bine să ceară plata la livrare.
- Angajații: cunosc magazinul, clienții și furnizorii și valorează mult în perioada de tranziție. Află dacă rămân, în ce condiții lucrează și dacă li se datorează ceva.
- Clienții fideli: unii iubesc magazinul, alții pe vânzător. O perioadă de predare, în care vânzătorul e încă acolo și face prezentările, ajută mult la păstrarea majorității clienților.
- Nume, număr de telefon, pagină de social media: dacă ai nevoie și de acestea, trece-le în vânzare și stabilește cum ajung la tine.
Datorii și obligații ascunse
Cele mai scumpe surprize sunt cele pe care nu le vezi pe rafturi. Dacă cumperi firma, datoriile ei devin ale tale; dar și la cumpărarea de active poate exista vreo obligație legată de magazin sau de spațiu. Tabelul de mai jos adună cele mai frecvente semnale de alarmă — niciunul nu e neapărat fatal, dar la fiecare merită să întrebi.
| Semnal de alarmă | Ce poate însemna | Ce să întrebi sau să ceri |
|---|---|---|
| Facturi neplătite la furnizori | Magazinul le datorează furnizorilor, iar după preluare asta poate cădea pe tine | Confirmarea soldurilor furnizorilor la data predării |
| Restanțe la chirie sau la utilități | Proprietarul spațiului sau furnizorul de utilități leagă datoria de spațiu | Declarații scrise de la proprietarul spațiului și de la furnizorii de utilități |
| Concediu neefectuat, salarii neplătite | Ce li se datorează angajaților trece la noul proprietar | Datele salariale și decontarea cu angajații până la predare |
| Un caz oficial sau un litigiu în curs | O amendă, o dispoziție sau un proces legat de firmă sau de spațiu | O declarație scrisă a vânzătorului și o verificare prealabilă (due diligence) făcută de un specialist |
| Echipamente închiriate sau în leasing | Frigiderul, casa sau espressorul nu sunt acoperite de banii plătiți pentru magazin | Dovada proprietății asupra echipamentelor |
| Datorii fiscale sau lipsuri în contabilitate | O obligație care decurge din trecutul firmei | Verificarea de către un contabil și certificatele relevante |
Cea mai bună protecție împotriva datoriilor ascunse e dublă: în primul rând, în contract vânzătorul garantează că nu există alte datorii decât cele enumerate; în al doilea rând, nu plătești o parte din preț în prima zi, ci o reții până când e clar că nu va ieși nimic la suprafață. Cum anume se formulează asta îți spune avocatul.
Cât valorează magazinul? O evaluare simplă
În practică valoarea unui magazin mic se calculează cel mai des după un principiu simplu: profitul net anual ajustat, înmulțit cu un multiplicator, plus stocul vandabil la prețul de achiziție. Multiplicatorul exprimă câți ani de profit plătești în avans. Cât de mare e diferă în funcție de piață, de oraș și de tipul magazinului; îți fac o idee contabilii locali, brokerii de afaceri și anunțurile pentru magazine similare scoase la vânzare.
Cuvântul cheie e ajustat. Profitul declarat de vânzător trebuie aproape întotdeauna corectat în jos din trei motive: munca proprie a proprietarului nu e inclusă în costuri, costurile viitoare — o chirie nouă, înlocuirea unui frigider — pot fi mai mari decât cele trecute, iar ce e nedeclarat nu contează. Exemplul de mai jos e pentru un mic magazin alimentar dintr-un cartier de blocuri, în unități neutre; în moneda ta ordinele de mărime vor fi altele, logica rămâne aceeași.
| Poziție | Sumă | Notă |
|---|---|---|
| Profitul net anual după vânzător | 70.000 de unități | Verificat cu evidențele casei și cu facturile |
| Salariul de piață pentru munca proprietarului | −30.000 de unități | Cine stă în spatele tejghelei trebuie plătit — chiar dacă ești tu |
| Chirie mai mare în noul contract | −6.000 de unități | Proprietarul spațiului o majorează la transfer |
| Înlocuirea frigiderelor și consumul suplimentar de energie, pe an | −4.000 de unități | Două frigidere vechi, de înlocuit în unul-doi ani |
| Profitul net anual ajustat | 30.000 de unități | Aceasta e baza pentru multiplicator |
| Multiplicatorul din exemplu | × 2 | Diferă în funcție de piață și de tipul magazinului — verifică ce e obișnuit local |
| Valoarea afacerii | 60.000 de unități | Include mobilierul funcțional și clientela |
| Stoc vandabil la prețul de achiziție | + 21.000 de unități | 25.000 pe hârtie, din care 4.000 expirat sau greu vandabil |
| Plafonul corect al ofertei tale | 81.000 de unități | Vânzătorul cere 120.000 de unități |
Cifra aceasta nu e prețul final, ci limita ta superioară. Dacă negocierea o împinge peste ea, nu e un eșec al negocierii, ci un semnal: fie poți arăta de ce magazinul valorează mai mult — de exemplu pentru că o categorie are clar loc de creștere —, fie treci mai departe. Merită să calculezi și în cât timp și-ar recupera magazinul prețul dacă vânzările ar scădea cu zece la sută în primul an, pentru că după o schimbare de proprietar asta se întâmplă des.
„Plătește pentru un magazin profitul pe care îl poți realiza tu în el — nu profitul pe care l-a făcut odată vânzătorul într-un an bun.”
Negocierea și eșalonarea plății
Vânzarea unui magazin e rareori despre o singură sumă. Adesea eșalonarea plății, perioada de predare și suma reținută valorează mai mult decât o reducere de câteva mii de unități. Aceste puncte pot funcționa și în favoarea vânzătorului — dacă magazinul e într-adevăr ce spune el, nu are de ce să se teamă.
- Rate: plătești o parte din preț la predare, iar restul în rate lunare sau trimestriale. Așa încasările magazinului ajută la plata prețului, iar vânzătorul are interesul ca magazinul să meargă bine.
- O parte legată de vânzări: o parte din preț devine scadentă dacă vânzările din lunile de după preluare ating nivelul susținut de vânzător. E cel mai bun test pentru a vedea dacă cifrele au fost adevărate.
- O sumă reținută: păstrezi o parte pentru o perioadă convenită, ca să acoperi eventualele datorii ascunse.
- O perioadă de predare: vânzătorul mai stă cu tine în spatele tejghelei două-patru săptămâni, te prezintă furnizorilor și clienților fideli și îți arată micile obiceiuri ale magazinului.
- Interdicție de concurență: merită să convii ca vânzătorul să nu deschidă o vreme un magazin în apropiere — forma și limitele ei le poate formula un avocat.
- Stocul evaluat separat: prețul de cumpărare să acopere valoarea afacerii, iar stocul îl plătești separat, pe baza inventarului comun din ziua predării.
Primele 90 de zile după preluare
După preluare, cea mai mare tentație e să schimbi totul deodată: o nouă așezare a rafturilor, un nou sortiment, prețuri noi. Dar clienții fideli vin aici tocmai pentru ce sunt obișnuiți. În primele luni măsoară, observă și schimbă câte un singur lucru — așa vezi ce a funcționat.
- 1Săptămâna 1: predarea și propria măsurătoareLucrezi în spatele tejghelei împreună cu vânzătorul. Înveți programul furnizorilor, rutina de deschidere și de închidere, numele clienților fideli. Din prima zi înregistrezi vânzările, rebutul și consumul propriu într-o evidență proprie.
- 2Săptămânile 2–4: compararea cifrelorCompară propriile vânzări săptămânale cu ce arătau documentele vânzătorului pentru aceeași perioadă. Dacă diferența e mare, acum e cel mai ușor s-o lămurești, cât timp vânzătorul e încă de găsit și o parte din preț nu a fost plătită.
- 3Luna 2: ordine în rafturi și în depozitLichidează stocul care se vinde greu printr-o promoție sau la pachet, iar marfa expirată înregistreaz-o ca rebut, cu motiv. Vezi ce categorie aduce profitul și care doar ocupă loc.
- 4Luna 2: furnizori și condițiiVorbește cu principalii furnizori în nume propriu: termene de plată, zile de livrare, reduceri. Dacă unul oferă condiții mai proaste, uită-te și în altă parte, dar nu-i schimba pe toți deodată.
- 5Luna 3: program și sortimentPe baza vânzărilor pe ore hotărăște care ore sunt goale și când e aglomerat. Una-două schimbări în sortiment sau în program — pe rând, ca să vezi efectul.
- 6Ziua 90: comparația cu baza prețuluiCalculează profitul net real pe cele trei luni și compară-l cu ce ai luat drept bază pentru prețul de cumpărare. Dacă o parte din plată e legată de vânzări, cifra aceasta e și baza acelei discuții.
Rezumat
- Preluarea unui magazin în funcțiune e o idee bună dacă vânzările pot fi verificate, contractul de închiriere e sigur și nu plătești mai mult decât poate câștiga magazinul și pentru tine.
- Cere evidențele casei lună de lună, facturile furnizorilor, contractul de închiriere și facturile de utilități și compară achizițiile cu vânzările.
- Nu plăti pentru vânzări nedeclarate și petrece câteva zile în spatele tejghelei, numărând singur clienții.
- Evaluează stocul la prețul de achiziție, fără marfa expirată și cea care se vinde greu, iar mobilierul după durata de viață rămasă și consumul de energie.
- Prețul pornește de la profitul net anual ajustat înmulțit cu multiplicatorul local, plus stocul vandabil; eșalonează plata și reține o parte din ea.
- În primele 90 de zile măsoară și schimbă câte un singur lucru.
Întrebări frecvente
Cât valorează un magazin în funcțiune?
Valoarea unui magazin mic se calculează cel mai des înmulțind profitul net anual ajustat cu multiplicatorul obișnuit pe piața locală și adăugând stocul vandabil la prețul de achiziție. În profitul ajustat, salariul de piață pentru munca proprietarului e deja socotit ca un cost și sunt incluse și modificările așteptate ale costurilor. Multiplicatorul diferă în funcție de piață, de oraș și de tipul magazinului, așa că merită să-ți faci o idee despre el de la un contabil local sau din anunțurile pentru magazine similare scoase la vânzare. Cifra la care ajungi e limita ta superioară, nu prețul final.
Ce să-i cer vânzătorului înainte să cumpăr magazinul?
Cele mai importante sunt evidențele casei lună de lună pentru cel puțin unul, de preferat doi ani, facturile furnizorilor pentru aceeași perioadă, contractul de închiriere cu toate actele adiționale și facturile de utilități. Cere și datele salariale, contractele de muncă și situațiile contabile. Din acestea reies cifra de afaceri reală, tendința, costurile fixe și dacă achizițiile sunt în concordanță cu vânzările. Dacă vânzătorul nu le predă, asta e în sine un răspuns.
Ce sunt vânzările „nedeclarate” și trebuie să plătesc pentru ele?
Așa se numesc de obicei vânzările care, după vânzător, există, dar nu apar în casă și nici în contabilitate. Nu merită să plătești pentru ele, pentru că nu le poți verifica și, chiar dacă sunt reale, s-ar baza pe continuarea unui mod de lucru neregulamentar. Tu vei conduce magazinul curat, așa că la tine acele vânzări nu vor apărea. Calculează prețul întotdeauna din ce se poate dovedi pe hârtie.
Cum verific dacă vânzările declarate de vânzător sunt adevărate?
În două feluri: din documente și cu propriii ochi. Pe hârtie, compară facturile furnizorilor cu evidențele casei — din achiziții și din marja medie poți calcula aproximativ cât s-a putut vinde. În zilele de probă din spatele tejghelei numără clienții oră de oră și vezi dacă bonul mediu care iese e realist. Dacă imaginea din ambele direcții se potrivește în mare, cifrele sunt probabil corecte.
Cât timp să petrec în magazin în zilele de probă?
Cel puțin trei zile diferite, dar o săptămână întreagă e și mai bine. Include o zi lucrătoare și o zi de weekend și, dacă se poate, una la început de lună și una la sfârșit, pentru că vânzările diferă adesea în jurul zilelor de salariu. Scopul nu e instruirea, ci măsurarea: clienți pe oră, bon mediu, starea depozitului și a frigiderelor. Între timp poți vorbi și cu angajații și cu clienții fideli.
Să cumpăr firma sau doar activele?
Asta depinde de impozite, de contractul de închiriere, de situația angajaților și de trecutul firmei, așa că merită să decizi împreună cu un avocat și un contabil. Cumpărarea firmei păstrează adesea contractele și autorizațiile, dar odată cu ea vin la tine și datoriile firmei. Cumpărarea activelor îți dă tabla curată, dar contractul de închiriere și relațiile cu furnizorii trebuie de regulă semnate din nou. În ambele cazuri, notează exact ce intră în vânzare.
Cum evaluez stocul la preluare?
Numără stocul împreună cu vânzătorul în ziua predării și evaluează-l la prețul de achiziție, nu la prețul de vânzare. Lasă deoparte marfa expirată, deteriorată sau care expiră curând, iar stocul care nu s-a mișcat de luni de zile acceptă-l doar la o fracțiune din preț. Merită să tratezi stocul separat de prețul de cumpărare, astfel încât contractul să conțină doar o estimare, iar suma finală să rezulte din inventarul comun. Așa nu plătești pentru marfa care s-a vândut deja până în ziua predării.
La ce să fiu atent în contractul de închiriere?
Cât mai are până expiră, dacă poate fi transferat pe tine, dacă e nevoie de acordul proprietarului spațiului și cum se schimbă chiria la transfer. Uită-te și la condițiile de reziliere și la regulile majorărilor anuale. Vorbește cu proprietarul spațiului înainte să semnezi și cere în scris promisiunile importante. Chiar și un magazin înfloritor valorează puțin dacă peste un an trebuie să pleci din spațiu.
Cum mă protejez de datoriile ascunse?
În primul rând, întreabă de ele punct cu punct: soldurile furnizorilor, restanțele la chirie și la utilități, ce li se datorează angajaților, cazurile în curs, echipamentele închiriate. Cere pentru acestea o confirmare sau o declarație scrisă la data predării. În contract vânzătorul garantează că nu există alte datorii decât cele enumerate, iar tu reții o vreme o parte din preț. Formularea exactă las-o în seama unui avocat.
Merită să plătesc prețul în rate?
Adesea da, și poate fi avantajos pentru ambele părți. Vânzătorul primește un venit sigur, iar tu poți plăti o parte din preț din încasările magazinului. Dacă o parte e legată de vânzări, e cel mai bun test pentru a vedea dacă cifrele au fost adevărate. Suma, termenele și garanțiile ratelor pune-le în scris, cu ajutorul unui specialist.
Cât timp să mai rămână fostul proprietar după predare?
La un magazin mic ajunge de regulă o perioadă de predare de două-patru săptămâni. În acest timp vânzătorul te prezintă furnizorilor și clienților fideli, îți arată micile obiceiuri ale deschiderii, închiderii și comenzilor și îți răspunde la întrebări. Unii clienți fideli țin la vânzător, așa că ajută dacă le spune chiar el că magazinul e pe mâini bune. Notează și cine răspunde de magazin în perioada de predare.
Ce să fac în primele luni după preluare?
Măsoară înainte să schimbi ceva. Din prima zi înregistrează propriile vânzări, rebutul și consumul propriu și compară-le cu documentele vânzătorului. Pune în ordine stocul care se vinde greu și pe cel expirat, negociază cu furnizorii în nume propriu și abia apoi schimbă sortimentul sau programul — câte un singur lucru. Pe la ziua 90 calculează profitul net real și compară-l cu ce ai luat drept bază pentru prețul de cumpărare.
Spune numele produsului și e deja pe casă.
Boltom App îți ia de pe umeri munca de după tejghea. Găsești un produs uitându-te la fotografia lui sau pur și simplu rostindu-i numele — fără coduri și fără bilețele. Ce pleacă de pe raft sau ajunge la gunoi se înregistrează chiar acolo, nu într-un caiet. Lucrează alături de casa ta de marcat, nu în locul ei.
- Cod rapid cu fotografie — sau spune numele produsului și casa îl găsește.
- Consumul propriu în trei atingeri, înregistrat pe numele persoanei.
- Pierderile zilnice cu motivul lor: expirat, spart, nevandabil — însumate în bani.
Fără card · 2 minute
