Majoritatea produselor ambalate ajung în magazin deja cu cod de bare: l-a tipărit producătorul, casa îl scanează și gata. O parte bună din vânzările unui magazin mic nu arată însă așa. Cornul, merele vrac, brânza tăiată la tejghea, pogăcelele pe care le coci singur — acestea nu au cod de bare, sau dacă au, l-ai lipit tu.
De aici vin toate întrebările. Trebuie să soliciți un cod EAN propriu? Poți pur și simplu să inventezi un număr? Ce tipărește cântarul pe etichetă? Merită un scaner de coduri de bare și ce faci cu marfa pe care nu scrie nimic? Articolul le ia pe rând, pornind de la ce trebuie să știe cu adevărat un magazin mic — nu un centru de distribuție.
Să lămurim un lucru de la început: noi facem Boltom App, care nu citește și nu tipărește coduri de bare. Înregistrează vânzările după poză, după cod scurt sau rostind numele produsului, adică a fost făcută tocmai pentru marfa fără cod de bare. Sfaturile de mai jos sunt valabile oricum, indiferent ce casă folosești.
Ce este codul EAN și ce înseamnă cele 13 cifre?
Codul EAN este un număr, iar codul de bare este desenul lui citibil de mașină. Sistemul global de coduri de bare numește numărul GTIN, adică număr global de articol comercial; în magazine cea mai răspândită e varianta cu 13 cifre. Primele cifre arată ce organizație națională a emis intervalul, următoarele identifică firma și produsul, iar ultima este o cifră de control, cu care casa prinde o scanare greșită.
| Tipul codului | La ce folosește? | Cine îl emite? | Poate ieși din magazin? |
|---|---|---|---|
| EAN-13 (GTIN-13) | Codul de pe majoritatea produselor de consum, cu 13 cifre | Producătorul sau proprietarul mărcii, dintr-un interval primit de la organizația națională | Da — este unic în toată lumea |
| EAN-8 (GTIN-8) | Cod scurt pentru ambalaje foarte mici, pe care nu încap 13 cifre | Aceeași organizație națională, la cerere separată | Da |
| UPC (GTIN-12) | Variantă cu 12 cifre, folosită mai ales în America de Nord | Producătorul, din același sistem global | Da — casele îl citesc de regulă alături de EAN |
| Cod intern | Produse proprii, marfă cântărită, marcare în interiorul magazinului; de regulă începe cu 2 | Tu, după propria listă de coduri | Nu — e univoc doar în magazinul tău |
| Etichetă cu greutate sau preț încorporat | Marfă cântărită: pe lângă produs, codul conține și greutatea sau prețul | Cântarul sau imprimanta de etichete, după setările tale | Nu |
| Cod 2D (de exemplu QR) | Conține mai multe date, de exemplu numărul lotului sau data expirării; apare pe tot mai multe produse | Producătorul | Da, dacă a fost creat după regulile sistemului global |
O confuzie frecventă: primele cifre nu arată țara de origine a produsului, ci doar unde și-a înregistrat firma codul. Un produs fabricat în altă parte poate avea prefix autohton, și invers. Codul nu spune nimic despre preț, calitate sau ingrediente — doar despre ce produs este.
Codul producătorului e treaba producătorului, nu a comerciantului
Dacă nu tu fabrici produsul și nu se vinde sub numele tău, codul lui de bare nu e treaba ta: îl solicită producătorul sau proprietarul mărcii, iar ei răspund și de unicitatea lui. Comerciantul doar scanează codul și îi atribuie un preț în propriul sistem. Dacă la produsul unui furnizor codul lipsește sau nu se poate citi, semnalează-i asta furnizorului — nu-l înlocui definitiv cu un număr al tău.
Ai nevoie de cod oficial propriu când produsul se vinde sub numele tău și iese din magazinul tău. Cele mai frecvente situații:
- Vinzi un produs sub marca proprie altor magazine, unui angrosist sau unui magazin online.
- Un lanț de magazine sau o platformă online vrea să-ți listeze produsul — de regulă cer cod oficial.
- Vinzi produsul propriu în ambalaje cu greutate fixă, preambalate, în mai multe locuri.
- Livrezi unui partener al cărui depozit și a cărui casă lucrează pe bază de coduri de bare.
În acest caz te adresezi organizației naționale a sistemului global de coduri de bare. Ca membru primești un prefix de firmă din care poți atribui numere produselor tale și înregistrezi pentru ele datele produsului în registru. De regulă asta presupune o taxă de aderare și o taxă anuală, în funcție de mărimea sortimentului. Ai grijă cu codurile vândute ieftin online „la bucată”: ele au aparținut inițial altei firme, iar tot mai mulți comercianți și tot mai multe platforme le resping, pentru că registrul nu arată numele tău.
Coduri interne: când ajung?
Pentru multe produse dintr-un magazin mic, un cod oficial e inutil. Dacă vinzi produsul doar la propria tejghea, ajunge un cod intern: unul pe care îl emiți tu și care înseamnă ceva doar în propriul sistem. Sistemul global rezervă pentru asta un interval separat: prefixele care încep cu 2 (20–29) sunt destinate folosirii în interiorul magazinului, așa că nu se ciocnesc niciodată cu codul vreunui producător.
- Produsele de panificație și prăjiturile pe care le coci singur și le vinzi doar în magazinul tău.
- Marfa cântărită pe care o ambalezi la tejghea: brânză, mezeluri, măsline, semințe.
- Marfa sosită vrac, pe care o împarți în unități mai mici.
- Produsul unui furnizor la care lipsește codul — dar doar până când furnizorul rezolvă problema.
- Un coș cadou sau o ofertă la pachet pe care le alcătuiești singur.
Codul intern are o singură regulă strictă: nu are voie să iasă din magazin. Alt magazin poate folosi același număr pentru ceva cu totul diferit, iar casa lui fie nu-l recunoaște, fie îl bate ca pe alt produs. În plus, în intervalul 2 casele și cântarele interpretează unele prefixe drept coduri de greutate sau de preț — care anume, hotărăsc recomandarea organizației naționale și setările propriilor tale aparate. Înainte să împarți coduri interne, verifică în manualele casei și ale cântarului care prefix e liber.
Marfa cântărită: etichete cu greutate și preț încorporat
Cântarul cu imprimantă de etichete din spatele tejghelei nu arată doar greutatea. Tipărește un cod de bare care conține, pe lângă codul intern al produsului, greutatea sau prețul de plată. Casa îl scanează și, în loc să caute prețul atribuit produsului, ia cifra direct de pe etichetă. Așa devine și brânza cântărită o singură scanare.
| Partea codului | Ce înseamnă? | La ce să fii atent? |
|---|---|---|
| Prefix (începe cu 2) | Îi spune casei că e un cod intern care conține greutate sau preț | Cântarul și casa trebuie să citească același prefix la fel |
| Număr de articol | Codul intern al produsului, de exemplu al brânzei semitari tăiate la tejghea | Un produs, un număr de articol — dacă produsul iese din sortiment, nu-i da numărul altuia |
| Greutate sau preț | Greutatea măsurată de cântar sau prețul de plată calculat de acesta | Hotărăște dinainte pe care îl codifici și setează casa la fel |
| Cifră de control | Servește la prinderea unei scanări greșite | O calculează cântarul; nu modifica nimic de mână pe etichetă |
Dacă cântarul tău nu tipărește etichete, marfa cântărită e în aceeași situație ca marfa fără cod de bare: trebuie înregistrată la tejghea, cât mai repede și mai consecvent. În multe țări cântarele folosite în comerț sunt supuse regulilor de verificare metrologică — asta privește cântarul, nu eticheta, dar merită să întrebi înainte de cumpărare.
Produsele proprii: patiserie proprie, ambalare proprie
Cornurile pe care le coci singur, dulceața de casă, nucile ambalate în pungi mai mici — acestea pot fi cea mai bună marfă a magazinului tău și tot ele ridică cele mai multe întrebări. Decizia se reduce la o singură întrebare: produsul rămâne la tejgheaua ta sau îl va vinde și altcineva?
- Îl vinzi doar în magazinul tău: ajunge un cod intern sau îl poți înregistra la tejghea fără etichetă, cu un cod rapid și o poză.
- Îl cântărești și așa îl vinzi: rezolvă eticheta cu greutate sau preț încorporat a cântarului.
- Îl vinzi în ambalaje cu greutate fixă, dar doar în magazinul tău: și aici ajunge un cod intern, cu condiția ca fiecare gramaj să aibă codul lui.
- L-ar vinde și un magazin vecin, o cafenea sau un magazin online: ai nevoie de cod oficial, pe numele tău.
- Ai livra unui lanț de magazine sau unui angrosist: ai nevoie de cod oficial, iar de regulă îți cer și datele produsului din registru.
Dacă nu ești sigur, începe cu un cod intern. Dacă mai târziu un partener cere cod oficial, soliciți unul, iar de atunci produsul primește codul nou. Apoi renunți treptat la cel intern — nu le folosi pe amândouă în paralel, pentru că două coduri pe un produs înseamnă două linii separate în raport.
„Codul de bare nu face produsul vandabil, ci tejgheaua mai rapidă. Cât timp produsul nu iese din magazinul tău, întrebarea nu e ce cod primește, ci cât de repede îl găsește vânzătorul.”
Scanere de coduri de bare și imprimante de etichete: când se amortizează?
Un scaner de coduri de bare accelerează lucrurile acolo unde sunt multe produse ambalate care vin cu codul producătorului. Într-un magazin în care jumătate din vânzări sunt panificație și legume vrac, scanerul accelerează doar jumătate din coadă — cealaltă jumătate are nevoie de altă soluție. Așa că înainte de cumpărare verifică ce parte din vânzări are cod de bare.
| Tipul scanerului | Avantaj | Dezavantaj | Pentru cine e? |
|---|---|---|---|
| Scaner de mână cu fir | Ieftin, simplu, nu trebuie încărcat; de regulă se comportă ca o tastatură și scrie numărul acolo unde e cursorul | Lungimea cablului te limitează | Tejghea mică, o casă, vânzări moderate de produse ambalate |
| Scaner de mână fără fir | Marfa mare și grea poate fi scanată în coș sau la raft | Trebuie încărcat și se poate rătăci | Magazin alimentar cu ambalaje mari, magazin de băuturi |
| Scaner de birou sau montat în tejghea | Ambele mâini rămân libere; doar treci produsul prin fața lui | Mai scump, ocupă loc | Vânzări mari de produse ambalate, cozi lungi |
| Camera telefonului sau a tabletei | Nu e nevoie de aparat separat | Mai lentă, nesigură în lumină slabă | Folosire ocazională, puține produse ambalate |
| Scaner cu imagine care citește și coduri 2D | Citește și codurile clasice, și pe cele 2D, chiar și de pe ecran | Ceva mai scump | Oricine cumpără acum un scaner nou — codurile 2D se răspândesc |
Merită să calculezi amortizarea în timp, nu în bani. Dacă tastezi de mână 300 de produse ambalate pe zi și scanarea economisește 4 secunde pe produs, asta înseamnă 20 de minute pe zi — într-o lună, mai mult de o zi întreagă de lucru. Dacă ai însă doar 40 de astfel de produse pe zi, câștigul e de câteva minute, iar banii îi cheltui mai bine pe o imprimantă de etichete sau pe o așezare mai bine gândită a rafturilor.
- Etichetă termică directă: nu are nevoie de ribon și e ieftină, dar căldura și lumina o decolorează — potrivită pentru marfa cu viață scurtă, cum ar fi panificația zilei.
- Etichetă cu transfer termic (cu ribon): mai rezistentă, rămâne lizibilă în frigider și în congelator — pentru tot ce stă săptămâni la rând pe raft sau în congelator.
- Cântar cu imprimantă de etichete: la marfa cântărită, cântărește, calculează prețul și tipărește codul de bare dintr-o singură mișcare.
- Etichetator manual de prețuri: nu tipărește cod de bare, doar prețul — dar poate fi util în continuare la raft și la marfa vrac.
Marfa fără cod de bare la tejghea
Cornuri, mere vrac, prăjituri vândute la bucată, bomboane la alegere — o parte importantă din vânzările unui magazin mic trece peste tejghea fără cod de bare. Răspunsul nu e să lipești o etichetă pe orice. Răspunsul e ca vânzătorul să găsească produsul dintr-o mișcare, fără să stea pe gânduri.
- Cod rapid: un număr scurt, cu sens, pentru produsele cele mai frecvente, grupate pe categorii — de exemplu panificația într-un interval de numere, legumele în altul. Vânzătorii le știu pe de rost în câteva zile.
- Poză: o imagine lângă codul rapid, ca un vânzător nou să recunoască produsul dintr-o privire — mai ales la produsele de patiserie care seamănă între ele.
- Categorie: marfa care se vinde mai rar nu trebuie să fie printre codurile rapide, ci într-o categorie, la două atingeri distanță.
- La bucată sau la greutate: hotărăște dinainte cum vinzi fiecare lucru — cornul la bucată, merele la kilogram — și fă ca înregistrarea să urmeze asta.
- Nume rostit: dacă sistemul tău permite, și rostirea numelui produsului e rapidă, când ai mâinile ocupate.
- La fel la raft și la tejghea: pune codul rapid și pe plăcuța mică din fața coșului sau a raftului, nu doar pe lista de lângă casă.
Alegerea și numerotarea primelor cincizeci de coduri rapide are un articol separat. Aici ideea e doar atât: marfa fără cod de bare nu e o problemă cât timp e înregistrată rapid și consecvent. Problema apare când fiecare o bate altfel — un vânzător pe o linie generală de „panificație”, altul produs cu produs — pentru că atunci seara raportul nu-ți arată ce s-a vândut și ce a adus profit.
Greșeli frecvente și cum le previi
Majoritatea problemelor cu codurile de bare nu sunt tehnice, ci organizatorice. Aceleași greșeli se repetă din magazin în magazin și aproape toate ies la iveală la tejghea, în fața unui client.
| Greșeala | Ce se întâmplă la tejghea? | Cum le previi? |
|---|---|---|
| Același cod intern pe două produse | Casa bate produsul greșit, la prețul greșit | O singură listă, un singur responsabil; coduri noi doar din listă |
| Același cod pe două gramaje | Punga de jumătate de kilogram și cea de un kilogram trec la același preț | Fiecare gramaj e un produs separat, cu codul lui — și producătorii fac la fel |
| Etichetă greșită sau veche pe raft | Clientul vede pe raft altceva decât îi încasează casa | La schimbarea prețului actualizează în același timp eticheta de raft și casa, și verifică săptămânal câte un rând de raft |
| Se scanează codul baxului în loc de cel al unei singure bucăți | Casa bate tot baxul sau un produs necunoscut | Desfă baxurile în depozit și acoperă sau taie codul baxului |
| Cod intern pe un produs care a ieșit din magazin | Casa magazinului partener nu-l recunoaște sau îl citește ca pe alt produs | Tot ce iese din magazin primește cod oficial |
| Cod intern cu un prefix pe care casa îl citește drept cod de preț | Casa citește o parte din cod drept preț sau greutate | Verifică în manual care prefix e liber, înainte să începi numerotarea |
| O linie generală pentru tot ce n-a piuit | Tejgheaua e rapidă, dar raportul arată o singură linie „altele” | Și marfa fără cod de bare trebuie să primească propriile coduri rapide |
Introducerea pas cu pas
Nu trebuie să rezolvi totul deodată. Ordinea contează însă: întâi lista, apoi codurile și abia la final aparatele. Cine începe cu scanerul ajunge de regulă cu o grămadă de numere scanate care nu aparțin nicăieri.
- 11. Află ce vine cu cod de bare și ce fărăTimp de o săptămână urmărește cât din vânzări sunt produse ambalate cu codul producătorului și cât panificație, marfă cântărită și marfă vrac. De asta depinde pe ce cheltui: pe un scaner, pe un cântar cu imprimantă de etichete sau pe punerea în ordine a codurilor rapide.
- 22. Fă o singură listă comună de coduriAjunge un tabel: cod, denumirea produsului, gramaj, unitate de vânzare (bucată sau kilogram), preț, categorie. Orice cod nou se naște aici, iar de el răspunde o singură persoană.
- 33. Stabilește intervalul internVerifică setările casei și ale cântarului: care prefix e liber pentru codurile interne și care e ocupat de codurile de greutate sau de preț. Rezervă un interval de numere separat pentru fiecare categorie.
- 44. Introdu întâi cele mai importante cincizeci de produseLa produsele ambalate, codul producătorului; la restul, un cod rapid și o poză. Articolele rare pot aștepta — vin pe parcurs, când le cere un client.
- 55. Etichetează și pune rafturile de acordProdusele proprii și marfa cântărită trebuie să primească etichetă, iar raftul și plăcuțele din fața coșurilor să arate același cod și același preț ca în casă. Verifică câte un rând de raft pe seară, nu tot magazinul.
- 66. Revizuiește raportul după două săptămâniCaută liniile generale, codurile care nu s-au vândut niciodată și articolele care au trecut suspect de ieftin. Ele îți arată unde alunecă sistemul — și ce cod trebuie corectat sau șters.
Listă de verificare
- Știu ce parte din vânzări vine cu codul de bare al producătorului și ce parte fără.
- Nu înlocuiesc codurile furnizorilor cu numere proprii, decât temporar, și îi semnalez problema furnizorului.
- Știu care dintre produsele mele proprii ies din magazin — și pentru ele am solicitat coduri oficiale.
- Codurile mele interne sunt în intervalul intern și am verificat care prefix e ocupat de codurile de greutate sau de preț.
- Fiecare gramaj are codul lui.
- Există o singură listă comună de coduri, iar de ea răspunde o singură persoană.
- Casa citește corect eticheta cântarului și interpretează corect greutatea sau prețul.
- Cele mai frecvente mărfuri fără cod de bare au cod rapid și poză.
- Etichetele de raft arată același preț ca în casă.
- Cumpăr scaner de coduri de bare doar dacă vânzările de produse ambalate îl justifică și casa mea îl suportă.
Rezumat
- Codul EAN al producătorului e responsabilitatea producătorului; comerciantul doar îl scanează și îi atribuie un preț.
- Ai nevoie de cod oficial când produsul tău propriu iese din magazin — îl soliciți de la organizația națională a sistemului global de coduri de bare.
- Pentru tot ce se vinde doar în magazinul tău ajunge un cod intern din intervalul care începe cu 2, dar acesta nu are voie să iasă niciodată din magazin.
- Eticheta cu greutate sau preț încorporat face din marfa cântărită o singură scanare.
- Scanerul de coduri de bare e pentru produsele ambalate; cornul, legumele vrac și patiseria proprie le accelerează codurile rapide, pozele și categoriile.
- O singură listă comună de coduri, un singur responsabil și verificarea regulată a etichetelor de raft previn cele mai multe greșeli.
Întrebări frecvente
Cum obțin un cod EAN?
Un cod EAN oficial îl obții de la organizația națională a sistemului global de coduri de bare, la care aderi ca firmă. Ca membru primești un prefix de firmă din care poți emite numere pentru produsele tale proprii și înregistrezi datele produselor în registru. De regulă asta presupune o taxă de aderare și o taxă anuală, al căror cuantum diferă în funcție de țară și de mărimea sortimentului. Merită să soliciți doar dacă produsul tău se vinde sub numele tău și iese din magazin.
Pot pur și simplu să inventez un cod de bare pentru produsul meu?
În interiorul magazinului, da, dacă alegi din intervalul care începe cu 2, rezervat folosirii interne, și îl ții într-o singură listă comună. Un astfel de cod e univoc doar în casa ta; alt magazin poate folosi același număr pentru ceva cu totul diferit. Dacă produsul ajunge în alt magazin, într-un magazin online sau la un angrosist, un număr inventat nu mai merge — acolo ai nevoie de cod oficial. Și în intervalul 2 verifică întâi ce prefix rezervă casa ta pentru codurile de greutate sau de preț.
Pot cumpăra ieftin coduri de bare online?
Unele site-uri vând coduri EAN la bucată, dar acestea au aparținut inițial altei firme. Din acest motiv registrul global nu arată numele tău lângă produs. Tot mai mulți comercianți și tot mai multe platforme online verifică asta și resping astfel de coduri. Dacă produsul tău se îndreaptă spre o distribuție mai largă, e mai sigur să te adresezi organizației naționale.
Care e diferența dintre codul EAN și codul de bare?
Codul EAN este un număr care identifică produsul; sistemul global îl numește GTIN. Codul de bare este desenul citibil de mașină al acestui număr, șirul de bare negre și albe. Același număr poate apărea ca diferite tipuri de cod de bare, tot mai des și ca cod 2D. Casa citește numărul înapoi din desen și caută prețul corespunzător.
Produsele mele de panificație au nevoie de cod de bare?
Dacă le vinzi doar în magazinul tău, nu e obligatoriu. Le poți înregistra la tejghea cu un cod rapid și o poză sau, dacă le ambalezi, cu un cod intern din intervalul intern. Ai nevoie de cod oficial dacă le-ar vinde și alt magazin, o cafenea sau un magazin online. Etichetarea obligatorie a alimentelor preambalate — ingrediente, alergeni, cantitate, data durabilității minimale — este o chestiune separată, reglementată de regulile locale.
Ce înseamnă dacă un cod de bare începe cu 2?
Sistemul global rezervă prefixele care încep cu 2 (20–29) pentru folosirea în interiorul magazinului. De regulă sunt codurile produselor proprii, ale mărfii cântărite sau etichetele cu greutate și preț încorporat tipărite de cântar. Un astfel de cod e univoc doar în magazinul care l-a emis. Ce prefix din interval înseamnă greutate sau preț stabilesc recomandarea organizației naționale și setările aparatelor magazinului.
Cum funcționează eticheta de preț tipărită de cântar?
Cântarul cu imprimantă de etichete tipărește un cod de bare care conține un prefix intern, numărul de articol al produsului, greutatea sau prețul de plată și o cifră de control. Casa recunoaște prefixul și, în loc să caute prețul produsului, îl ia de pe etichetă. Așa și marfa cântărită poate fi înregistrată dintr-o singură scanare. Important e ca cântarul și casa să interpreteze același prefix la fel.
Ce scaner de coduri de bare să cumpăr pentru un magazin mic?
Pentru o tejghea mică și o singură casă ajunge de regulă un scaner de mână cu fir: e ieftin, nu trebuie încărcat și majoritatea sistemelor îl recunosc ca tastatură. Dacă ai multă marfă mare și grea, unul fără fir e mai comod, iar la vânzări mari de produse ambalate un scaner montat în tejghea îți eliberează ambele mâini. Dacă acum cumperi unul nou, alege unul care citește și coduri 2D, pentru că apar pe tot mai multe produse. Mai presus de toate, întreabă cu ce tip lucrează casa ta.
Merită un scaner de coduri de bare într-un magazin mic?
Se amortizează atunci când o parte importantă din vânzări o reprezintă produsele ambalate care vin cu codul producătorului. Calculează în timp: dacă tastezi de mână câteva sute de produse pe zi și scanarea economisește câteva secunde pe produs, se pot aduna cincisprezece-douăzeci de minute pe zi. Dacă majoritatea vânzărilor sunt panificație, legume vrac și marfă vrac, la acestea scanerul nu ajută. În acest caz, punerea în ordine a codurilor rapide aduce mai mult pentru aceiași bani.
Ce fac dacă produsul unui furnizor nu are cod de bare sau are unul ilizibil?
Semnalează-i furnizorului, pentru că de cod răspunde producătorul sau proprietarul mărcii. Până atunci înregistrează produsul cu un cod rapid sau cu un cod intern temporar și notează asta și pe lista de coduri. Când marfa vine cu cod corect, renunță treptat la cel temporar. Nu lipi definitiv propriul cod pe produs, pentru că două coduri pe un produs înseamnă două linii separate în raport.
Cum gestionez la tejghea marfa fără cod de bare?
Dă-le produselor celor mai frecvente un cod rapid scurt, cu sens, grupat pe categorii, și o poză, ca să le recunoască și un vânzător nou. Marfa care se vinde mai rar trebuie să fie accesibilă într-o categorie, din două atingeri. Hotărăște dinainte ce vinzi la bucată și ce la kilogram și setează înregistrarea în consecință. Cel mai important: toată lumea să le bată la fel, altfel raportul nu-ți arată ce s-a vândut.
Citește Boltom App coduri de bare?
Nu, Boltom App nu citește și nu tipărește coduri de bare și nu înlocuiește casa. Lucrează alături de casa ta de acum și înregistrează vânzările după poză, după cod rapid scurt sau rostind numele produsului. Tocmai asta ajută la marfa fără cod de bare: panificație, legume vrac, patiserie proprie. Iar seara îți arată cifra de afaceri și profitul pe produs și pe categorie.
Spune numele produsului și e deja pe casă.
Boltom App îți ia de pe umeri munca de după tejghea. Găsești un produs uitându-te la fotografia lui sau pur și simplu rostindu-i numele — fără coduri și fără bilețele. Ce pleacă de pe raft sau ajunge la gunoi se înregistrează chiar acolo, nu într-un caiet. Lucrează alături de casa ta de marcat, nu în locul ei.
- Cod rapid cu fotografie — sau spune numele produsului și casa îl găsește.
- Consumul propriu în trei atingeri, înregistrat pe numele persoanei.
- Pierderile zilnice cu motivul lor: expirat, spart, nevandabil — însumate în bani.
Fără card · 2 minute
